ZB RRR! Am sărit cu TNT Brothers la Tuzla | Mama nu știe… încă!

*Acest articol nu prezintă antidotul despre cum să scapi de rate, copii sau facturi, ci mai degrabă despre cum să prinzi curaj și să încerci ceva periculos de mișto. Dacă ai testat deja, îți recomand să stai în gardă, că poate te regăsești printre rânduri.

Cu cât e mai mare așteptarea, cu atât e mai mare zvâcul din noaptea dinaintea saltului. Sau caruselul de emoții până la aerodrom. You name it. Așa că, la limita de viteză admisă, am mers pe traseul care duce la TNT Brothers, acești băieți cunoscuți pentru mai multe motive sau cel puțin două. Că două ar fi locațiile: Clinceni și Tuzla.

Și pentru că drumul cel mai scurt nu este neapărat și cel mai bun, cum ar spune niște clasici în viață, firește că m-am aventurat pentru această experiență în buza mării. Unde mai pui că aici prinzi și cele mai frumoase răsărituri. La ele acasă, cum s-ar spune. Dar ne strângem cu altă ocazie să vorbim despre litoralul românesc și-ale sale forțe care ne atrag vară de vară. Alternativ și în extrasezon.

„Ne-am asigurat, tu ești gata?”. Eram și nu eram. Practic, aveam baza tehnico-militară. Un extraveral mai lipsea, doar că nu se găsește în trusa de prim ajutor. Ia uite, bă băiatule, așa nepregătită ce-am venit. „Nici nu mai contează. Hai să-i dăm drumul!”. Try-hard and guess the way with a twist, cum se face la treburi d-astea mai serioase. Că frână nu mai poți să pui.

NO WAY, JO-SAY!

Dacă până se deschide parașuta ai o vagă impresie că băieții și fetele (Andreea, you rock!) nu ar fi atât de bine antrenați, ci doar fac experimente cu tine în zbor, ar trebui să știi că, de fapt, ei au chiar cele mai bune intenții. Deci îți promit că nu fac rău și nu deoache. Sigur, te ajută și combinezonul roșu, drept să zic. Mă luase puțin cu palpitații, de ce să mint? Dar știi cum e, mai bine să ne fie rău decât să ne pară rău.

Nu știam nici eu prea bine dacă e de la altitudine, influențele climatice pontice sau dacă mă izbiseră deja vânturile de vest. Voiam să-ntreb: „Și-acuma, ce mai facem?”, dar m-a liniștit gândul că mersul pe burtă e cel mai bun în această ecuație. Numai să n-aterizez la mine în ogradă. Că mi-ar fi reproșat mama că ne râde lumea prin sat după: „Doamne și ferește, mamă! Poți să mergi la piață și fără”.

Mamelor din lumea întreagă, saltul cu parașuta e ca mersul la bâlci, de odinioară, numai că reinterpretat.

Mă uitam încrezătoare de jur împrejur după autostrăzi și împăduriri, însă domnilor dragi, să știți că nu se vede nimic din ce ne-ați povestit nici înainte, și nici după Carpați. Era și culmea să meargă totul brici pe plaiurile noastre. No, cum se spune... mai e mult până departe! Sau poate că nu priveam eu din unghiul corect. Daaar să nu ne frustrăm, că au și ei, edilii și mai marii, problemele lor.

Unde rămăsesem? A, în continuare și în completare, dacă dai undă verde echipajului foto-video, o să te mai ciocnești, inevitabil, cu un soi de paparazzo aproape chiar simpatic care te va surprinde în cele mai shiny tiny ipostaze printre razele lui sorinel. Ce vine după, merită pus direct în arhivă. Dar am convenit că o parte din dovezi sunt necesare din considerente de ordin motivațional.

„Show some skin” >> „N-ai tu treabă! Du-te-n sus în ceață”

Pe undeva, îmi pare și rău că m-am ferit de acest gol în stomac până acum. Pentru că este, fără dar și poate, epic, glorios, cinstit și, mai ales, de povestit nepoților. Dar hei, cine s-ar fi gândit că o fie intergalatic? Cu ocazia asta, mi-am luat rația de adrenalină pe 2021! Dacă simți că ai cam început să ruginești și ești curios cât trebuie să decartezi pentru o astfel de experiență, sau poate că vrei să faci o surpriză unui prieten mai curajos: ţaca-paca, tiki-taka.